Luc.19,10: Pentru că  Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

 

Secole de-a rândul Satana a căutat să impreime în mintea oamenilor o imagine greșită despre Dumnezeu. Acesta domnește în sfințenia Lui, departe de oameni și pedepsește pe oricine se încumetă să calce poruncile Sale. De aceea omul trebuie să facă eforturi pentru ca să câștige favoarea Lui. În toate religile păgâne, aducerea de jertă era încercarea de înbunare a zeului. Ca să ajungi la acest dumnezeu trebuie să faci eforturi supra omenești, asemenea alpinistului care cucerește vârful muntelui. Cum poți ajunge la Dumnezeul transcendent? În găsirea Lui nu ne ajută nici știința, nici priceperea și nici simțurile noastre. Cum putem ajunge la Dumnezeu? Cine ne deschide ușa spre Împărăția cerurilor?

 

Un britanic și-a căutat mașina pierdută timp de șapte luni. Pensionarul a vizitat castelul contelui Suffolk. A parcat mașina pe una din străzi, iar după ce s-a întors de la castel nu a mai găsit-o. La început a crezut că mașina i-a fost furată, dar nici nu era sigur pe ce stradă a lăsat-o, de aceea nu a alertat poliția. După o căutare de câteva ore s-a întors acasă cu trenul. Revine din nou în localitate, dar nu o găsește. Timp de 7 luni a revenit de mai multe ori, cheltuind pe călătorii și cazare 600 de euro. În final merge la autorități ca să anunțe furtul autoturismului său. Între timp, locuitorii din zonă au observat că un autoturism stă în fața casei lor de mult timp și au anunțat autoritățile. În ziua când propietarul a prezentat problema sa poliției, a fost ajutat să o găsească.

 

De câte ori nu a fost necesar ca să căutăm anumite lucruri? Iar când nu găsim ne încearcă un simțământ de frustrare. Multă lume a încercat ca să găsească pe Dumnezeu. Nu reușim să cutreierăm Universul creat de El, cu atât mai puțin am avea vreo șansă să Îl găsim. Prin profeții Săi, Dumnezeu ne dă o veste bună: „Mă veţi căuta, și Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi’, zice Domnul (Ier.29,13.14) În dragostea Sa și în dorința de a de a fi aproape de copiii Săi, Cel transcendent a venit în căutarea noastră. El S-a descoperit chiar și celor care nu L-au căutat: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” (Rom.10,20)

 

La împlinirea vremii, Isus Hristos a venit în lume pentru ca să mărturisească despre Tatăl. Mântuitorul demolează imaginea acelui Dumnezeu ursuz și răzbunător, care este departe de oameni. Niciodată Dumnezeu nu a lăsat omul abandonat destinului ales de Adam. El prezintă în parabolele Sale pe Dumnezeu ca fiind Păstorul iubitor, îndelung milostiv, plin de bunătate și credincioșie. Isus face din căutarea și mântuirea omului declarația Sa de misiune (Luca 19,10). Inițiativa mântuirii neamului omenesc nu a aparținut doar lui Hristos. Planul de salvare fiind alcătuit, în Dumnezeire, cu mult înainte de facerea lumii. Privește cu atenție în jurul tău și vei vedea pe Dumnezeul care te caută. El nu te-a lăsat singur. (O.Stănoiu)

 

Sfânta Cină va avea loc în Sabatul din 25 martie a.c. de la ora 10,30. Școala de Sabat va începe la ora 9.

Începând cu data de 31 martie, serviciul divin de vineri va începe la ora 19,30.

---

Ziua de naștere:   Barbu Silvia 21.03; Sofineț Maria 21.03; Vișan Alexandru 23.03; Marina Karp Fineas 24.03; Baciu Adelin 29.03;

Copii și tineret:  Focșa Iasmin 19.03; Savițchi Sara 21.03; Focșa Eduard 24.03;

 

1 Împ.8,23: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ţii legământul și îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!

---

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  18.03.16  ora 18,03             Vineri  24.03.17  ora 18,12

 

Prezbiter de servici Martie:   G.Drăguț

Mat.13,13: De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

 

Compătimim un orb, care ar dori să vadă, dar și-a pierdut vederea sau s-a născut fără lumina ochilor. Lipsa vederii este un handicap mare, însă există o situație și mai tristă, când omul are capacitatea să vadă și totuși nu vede. Când cineva nu-și folosește capacitatea de a vedea, nici nu poate înțelege realitatea din jurul său. Nu putem înțelege cum este cerul lui Dumnezeu pentru că nu suntem capabil să creem o imagine cu care să îl asociem. Când avem o înțelegere greșită a lucrurilor și imaginea este distorsionată.

 

Un băiețel de șapte ani a trebuit să deseneze la școală un elefant și a primit pentru desenul lui calificativul insuficient. De altfel era un desen frumos pe care copilul îl arată părinților. Nici ei nu înțeleg de ce a obținut copilul lor o notă așa de mică. Nedumeriți, merg să vorbească cu profesorul de desen, care își justifică nota pentru că copilul a desenat elefantul cu patru picioare. După părerea lui (care nu putea fi clătinată) copiii la vârsta de șapte ani desenează elefantul cu numai două picioare.

 

La mulți oameni, adevăr este numai ceiace corespunde cu modul lor de a vedea și înțelege. Mulți nu-și pot imagina că cineva a creat lumea noastră în numai șase zile. Sau, cum poate  să  nască o fecioară un copil, dacă nu a avut contact cu un bărbat? Sau, azi când rachetele noastre cutreieră Universul și trimit imagini de la distanțe foarte mari, cum pot unii creștini, să mai vorbească despre revenirea lui Isus pe norii cerului? Unde e cerul lui Dumnezeu? Toate acestea, susțin ei, sunt mituri demontate de  știință.

 

In Malaezia, un jucător de golf merge să caute o minge pierdută și este mușcat de un crocodil. Omul de afaceri a confundat crocodilul de 5 m cu un pom căzut la pământ și plin de noroi. Crocodilul l-a mușcat de picior și a căutat să îl ducă în adânc. Doar loviturile disperate  cu crosa de golf în capul animalului l-au salvat. Ce e real și ce e camuflaj? Ce facem cu cuvântul lui Dumnezeu când avem miopie spirituală? Satana e maestru în a așeza ochelarii lui pe nasul nostru, fără ca să ne dăm seama și e foarte greu să mai vezi realitatea pe care o descoperă Dumnezeu. Ce se întâmplă cu lumea noastră, care trăiește într-un veac de libertate?  Ce a reușit să facă diavolul? „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”(2 Cor.4,4) Oameni care ar trebui să vadă, nu văd. Oare nu ne putem pierde și noi vederea, deși vedem? Atunci când neglijăm să căutăm Lumina, ne obișnuim să trăim în întuneric. Care este urmarea? Ajustăm cuvântul lui Dumnezeu potrivit cu părerile și interpretările noastre. În situații când ne este prezentat un cuvânt mai tăios din Scriptură, în loc să ne trezească, ne orbește și ne transformă în văzători orbi.  (Otto Stănoiu)

 

Comitet – 11 martie a.c. ora 19,15

---

 

Ziua de naștere:   Covrig Aurelia 25.02; Pencea Lucian 25.02; Maftei Mioara 28.02; Marina Iosif 1.03; Baciu Monica 2.03; Mincinoiu Relu 2.03; Scharl Rita 3.03;

 

---

Psalm 33,20: Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este Ajutorul și Scutul nostru.

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  25.02.16  ora 17,31             Vineri  03.03.17  ora 17,41

 

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

 

1 Ioan 2,10: Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el nu este niciun prilej de poticnire.

 

Un rabin adună în jurul său ucenicii și îi întreabă cum se poate stabili punctul când se încheie noaptea și începe ziua. Elevii lui au început să întrebe: „Este atunci când poți deosebi, de la mare distanță, un câine de o oaie?” Nu, a fost răspunsul rabinului.  „Este atunci când poți deosebi de la mare depărtare un smochin de un curmal?” Din nou acelaș răspuns. „Bine, dar cînd e punctul când se termină noaptea și începe ziua?” doreau elevii să știe. Apoi, după o mică pauză învățătorul răspunde: „Este atunci când privești pe cel de lângă tine în față și recunoști în el pe fratele sau pe sora ta. Atunci începe ziua.”

 

În Sabatul trecut, membrii comitetului au ales să petreacă un Sabat împreună, cu gândul, că vor reuși să găsească mai ușor drumul unul către altul. În ce măsură și-a atins întâlnirea scopul, vom vedea în viitor. Povestirea rabinului trebuie să ne îndemne la cugetare. Pe cine văd atunci când privesc fața celui de lângă mine? Marile orașe ne-au desensibilizat în așa fel, încât putem vorbi despre oameni fără față. Trecem prin mulțimea de sute sau chiar mii de oameni și nu vedem fața niciunuia. „Ziua” și „noaptea” sunt doar metafore care ne vorbesc despre individul deschis pentru relație sau cel care, obsedat de propria persoană, nu mai vede fața nimănui. În parabola smariteanului milos, Isus aduce în atenție aceiași problemă. Un om, care valora mai puțin decât lucrurile pe care le avea, cade pradă hoților. Apoi trece un preot, urmat de un levit, pentru care slujba și lucrurile sfinte de care se ocupau, făceau mai mult decât omul căzut în șanț, acoperit cu sânge. Ei și-au continuat călătoria în întuneric, deși erau convinși că sunt purtătorii de lumină ai cerului. Urmează în urma lor un samaritean, care îl privește pe cel jefuit și rănit și-i descoperă fața. El n-a privit la hainele sale, care îi trădau statutul și nici la accentul care mărturisea despre obârșia lui. El vede în cel căzut un frate al său care are nevoie de ajutor. Deși era judecat de sfinți, că este un fiu al întunericului, datorită faptului că era samaritean, Isus îl plasează în tabloul parabolei în lumină.

 

Oricine iubește pe aproapele său rămâne în lumină. Chiar dacă azi, în cazul că este cinevat rănit la marginea drumului, este mai bine  să chem salvarea, găsim mulți oameni prăbușiți care au nevoie de o ureche să-i asculte sau de o mână care să îi mângâie. Am vizitat zilele acestea o soră în vârstă, internată la spital. Plină de bucurie, povestea despre colegele de salon, cu care nu putea comunica prea bine pentru că nu știe limba germană, că sunt niște îngeri. Era uimită câtă atenție și îngrijire primea din partea lor.

 

Pe cine vedem în oamenii care ne în conjoară? Cum sunt oamenii: buni sau răi? Domnul Isus ne spune, că dacă ochiul tău va fi plin de întuneric, nu vei vedea decât întunericul; dar dacă te lași inundat de dragostea lui Dumnezeu, vei vedea lumina. Abia atunci, începe ziua.

În data de 18 februarie a.c. ora 12,30 va avea loc o adunare administrativă.

Un grup de studenți (aprox.45-50) de la Institutul Teologic din Cernica, dorește să ne viziteze în perioada 13-17 aprilie 2017. Vizita va fi posibilă doar, dacă ne angajăm să îi cazăm în casele noastre.

In data de 19 februarie a.c. duminica  are loc o consfatuire misionar-medicala a Ligii Leben und Gesundheit la sediul Uniunii Austriece  Prager Strasse  nr 287

Toti membrii comunitatii care lucreaza in domeniul sanitar sau in domenii inrudite sant invitati sa participela aceasta intalnire.

De fapt intalnirea avand un caracter misionar, la ea poate participa oricine doreste sa devina un misionar.

Intalnirea are loc intre orele 9-16,cei care doresc sa participe sant rugati sa anunte aceasta la fr Iacob tel 06602579182 cat  si pentru informatii suplimentare

LLG  si Departamentul misionar

---

 

Ziua de naștere: Prună Leonard 13.02;   Iacob Angela 15.02; Săcui Sorin 15.02; Simon Gheorghe 17.02;

 

Copii și tineret:  Tolan Christopher 12.02; Bîrlan Elisabeta 15,02;

 

1 Împ.2,3: Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce

---

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  11.02.16  ora 17,09             Vineri  17.02.17  ora 17,19

---

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

1 Cor.1,10: Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi același fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârșit într-un gând și o simţire.

 

Ne dorim mereu să trăim credința ca în timpurile apostolilor. Comunitatea Corint era una din primele biserici, înființată în urma slujirii apostolului Pavel. Pentru cei care studiază atent istoria ei, un lucru e cert: nu doresc să urmeze exemplul credincioșilor din Corint. Ei primiseră pe Isus ca Domn și Mântuitor, dar foarte curând, neglijând relația cu Mântuitorul, au redevenit firești. Experiența sfințirii nu mai este continuată și starea de om duhovnicesc, este curând pierdută. De acum, nu mai e o surpriză, că între ei izbucnesc certuri și apare dezbinarea. Biserica era divizată în mai multe partide. Unii îl considerau pe Apollo, vestitul învățat din Alexandria, mai presus decât Pavel. Alții considerau că cel întâi între apostoli trebuie să fie Pavel, pentru că el a înființat comunitatea. Alții socoteau că lui Petru i se cuvine cea mai mare cinste, fiind primul dintre apostoli.

 

Fiecare grupare părea să dețină o sumedenie de argumente care să susțină crezul lor. Apostolul Pavel, în epistola pe care le-o adresează, dezaprobă categoric acest fel de gândire. Nimănui nu-i este îngăduit ca să așeze în centrul bisericii pe un altul, afară de Christos. O comunitate nu aparține niciodată vreunui pastor, sau vreunui misionar sau evanghelist. Ea aparține Capului și Întemeietorului ei: Isus Christos.

 

A fost  dureros pentru Pavel să constate că ei nu erau una în gând și în faptă. În epistola pe care a adresat-o comunității din Efes, apostolul folosește trei imagini pentru a ilustra comunitatea credincioșilor.  Biserica este Trupul lui Hristos pe pământ. Mădularele au viață doar în trup. Orice organ amputat este lipsit de viață. Apoi, prezintă biserica ca fiind Casa lui Dumnezeu. Ea nu este o grămadă de pietre risipite în vânt, ci o clădire bine închegată, menită să crească ca să devină un Templu Sfânt. Și în final, prezintă  pe credincioșii de pe pământ ca aparținând familiei cerești, fiind cetățeni ai Împărăției împreună cu sfinții. Unul singur e Tatăl tuturor, iar noi suntem frați.

 

Cât de mult prețuim comunitatea noastră? Chiar dacă nu vorbim de un Pavel, Apollo sau Petru, apatia laodicenă care ne caracterizează, ne-a divizat. Ce trebuie să facem? La fel ca și apostolul Pavel, suntem chemați să ne plecăm genunchiul în fața Celui mai Înălțat dintre oameni. Cu cât ne apropiem mai mult de El, ne apropiem mai mult și unul de altul. Suntem chemați să fim o biserică unită, care să își găsească puterea în rugăciune și orientarea în Cuvânt. Dumnezeu are nevoie de o redeșteptare. El dorește să încheie lucrarea prin care o mulțime fără număr să fie câștigată pentru cer. Așteaptă din partea noastră să fim unelte care se pun la dispoziția Duhului Sfânt pentru a invita lumea la festinul mântuirii. Așa cum Pavel invită pe credincioșii din Corint ca să devină duhovnicești, la fel și noi suntem chemați să ne predăm Duhului Sfânt pentru ca să purtăm cu cinste Numele lui Hristos.

Vă invităm în fiecare miercuri, de la ora 19, la ora de rugăciune a comunității.

---

Comitet – 4 februarie a.c. ora 19,15

---

Părinții copiilor de la școala de Sabat, sunt invitați, imediat după terminarea serviciului divin de dimineața, la o întâlnire în care se va discuta despre activitățile viitoare ale copiilor.

---

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  4.02.16  ora 16,57             Vineri  10.02.17  ora 17,08

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

Psalm 1,3: El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.

Cât de comun pare să fie destinul unori copii născuți în aceiași perioadă, la aceiași maternitate; dar totuși, cât de mult se despart drumurile lor în viață. Alergarea vieții, nu se rezumă numai la căutări și împliniri pe acest pământ,. În funcție de poziția pe care o luăm față de Isus Hristos, viață se poate rezuma la câțiva zeci de ani sau poate dura o veșnicie. Cine hotărește destinul fiecăruia dintre noi?

Un tată, ajutat de fiul său, sădește un pom în grădina casei. Ei au pregătit tot ce era necesar: pomișorul, hârlețul, apa încălzită de soare. Impreună sapă, pregătind locul unde avea să fie resădid pomișorul. După ce au săpat groapa și au udat-o cu apă, tatăl îl întreabă pe copil: „Ce se întâmplă dacă în locul acesta am îngropa o bucată de lemn?” „Putrezește”, răspunse fiul. „Dar ce se întâmplă dacă aici vom planta pomul?”, întreabă din nou tatăl. „Atunci, acesta va crește și va aduce roadă” răspunse copilul. „De ce unul putrezește iar altul crește, din moment ce e vorba de două bucăți de lemn?”, continuă tatăl. Copilul, puțin încurcat, se gândește o vreme, apoi răspunde: „Unul e viu și de aceea crește.”

Cu toții avem aceiași origine. Fiecare își datorează existența lui Dumnezeu. Păcatul a afectat viața tuturor. Deși suntem toți din același „lemn”, în final, unii vor avea viața veșnică, pe când alții vor cunoaște putrezirea veșnică. De ce și de cine depinde soarta noastră veșnică? Direcția pentru veșnicie este stabilită acum de atitudinea pe care o avem față de Isus. El este singurul care poate să dea viața celui făcut din țărâna pământului. De aceea suntem chemați la părtașie cu Dumnezeu. El așteaptă ca să fim născuți din nou, prin Duhul Său.

Fără Isus, alergarea pe acest pământ este o cursă rectilie între naștere și moarte. Prin Hristos, putem fi altoiți în trupul Său spiritual, biserica Sa, pentru ca să aducem multă roadă, ca o dovadă că am cunoscut izvorul vieții. Ce am ales? 70-80 de ani de trăire independentă, urmată de veșnica putrezire sau comuniune și părtășie în biserica Sa, care să fie continuată o veșnicie în Împărăția Sa? Intrarea, prin botez, în biserică nu rezolvă definitiv lucrurile. O slujire formală nu oferă garanția mântuirii. În final, ploaia târzie va dovedi cine are viața, prin Isus și cine a făcut din religie o haină cu care să acopere indiferența sau nelegiuirile sale. Ploaia târzie aduce viață și rod, pentru cine este înrădăcinat cu adevărat în Hristos și va grăbi putrezirea celor care au pierdut legătura mântuitoare cu Dumnezeul vieții. Să ne asigurăm azi prin reconsacrarea noastră lui Hristos, ca slujirea noastră să nu fie zadarnică. Să-L alegem pe El și prin slujire să dovedim că aducem multă roadă. El ne-a promis, că dacă Îl primim ca Mântuitor al nostru,  El își va desăvărși lucrarea. Tot ce începe duce la bun sfârșit.

Evenimente în uniunea austriacă:

În data de 19 februarie a.c., între ora 9 și 16, departamentul „Liga Leben und Gesundheit” organizează la sediul uniunii din Pragerstr.287, 1210 Viena, o întâlnire cu responsabilii departamentului pentru sănătate

și cu persoane care doresc să se implice în lucrarea misionară medicală. Pentru mai multe informații luați, vă rog, legătura cu fr.Iacob Petru.

 

---

 

Ziua de naștere:    Burlacu Mirela 28.01; Stroichiță Jennifer 31.01; Barbu Adina 1.02; Maftei Lucica 2.02; Dinu Odette 3.02;

Copii și tineret:   Lazăr Melanie 31.01; Trîncă Chantel 2.02;

2 Sam.22,3: Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea.

 

---

 

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  28.01.16  ora 16,46             Vineri  3.02.17  ora 16,56

Prezbiter de servici:  Mișael Lăiu