Elixirul vieții

Ioan 4,13.14: Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.”

Apa, ce dar extraordinar. Vom reuși să apreciem cum se cuvine stropul de apă, doar atunci când ne lipsește.  Cum ar arăta pământul nostru, dacă apa ar dispărea dintr-o dată? În scurt timp ar fi de nerecunoscut și tot ce are viață s-ar stinge.

Cercetătorul continetului asiatic Sven Hedin, relata despre cum era gata să moară de sete în mijlocul pustiului Gobi. În inima deșertului caravana pe care o conducea rămâne fără apă. Hedin se angajează într-un marș forțat, cu promisiunea se va întoarce cu rezerve de apă. Descoperă în noapte o urmă, iar după 2,5 km constată dezamăgit că urmărea propria urmă. Cu ultime puteri merge mai departe. Pulsul scăzuse la 49 de bătăi, sângele se îngroșase, iar pielea a devenit aspră ca și un pergament. Apoi descoperă un râu uscat, cu câteva ochiuri de apă. Își umple bidonul cu apă și începe să bea. Viața se întoarce imediat în trup. Pulsul a început să urce, sângele să circule, pielea să devină mai netedă și în marșul de întoarcere să apară și picături de sudoare pe frunte. Niciodată nu  i s-a părut viața mai prețioasă decât în acele momente. Avea convingerea că un înger la condus la mocirla care i-a oferit apa vindecătoare.

Vizitând Israelul mi-am dat seama ce dificultăți trebuie înfruntate într-o țară cu apă puțină. Pietre și praf sunt la tot pasul, iar pajiștele bogate sunt doar o raritate. În agricultură fiecare strop de apă este dirijat exact la rădăcina plantei. Prin contrast, am realizat ce binecuvântare trăim aici în inima Europei, unde apa e la tot pasul.

Fără apă viața nu e posibilă. Acest lucru e valabil și în domeniul spiritual. La înțelegerea acestui adevăr a dorit să conducă Isus mintea femeii întâlnite la fântâna lui Iacob. El i-a oferit „apa vieții” care va potoli cu adevărat setea. Ba mai mult: această apă o va transforma într-un izvor, care va satisface dorința după veșnicie și în dreptul semenilor. Experiența pe care a trăit-o în întâlnirea cu Isus o face să exclame: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”(v.29)

Isus dorește la fel de mult să potolească și în noi setea după un sens al vieții. El ne oferă Duhul Sfânt, pentru ca să fim conectați la sursa inepuizabilă de iubire și în acelaș timp, să gustăm singura apă, de maximă calitate, ce satisface dorul nostru după veșnicie. Lumea nu poate satisface setea aceasta, pentru că aspirațiile ei se bazează pe valori trecătoare care nu satură.

Dacă lăsăm Cuvântul Său să atingă inima noastră, dacă Îl lăsăm să pătrundă gândirea noastră, nu doar dorul după înalt va fi împlinit, dar ne vom transforma în izvoare de apă vie pentru semenii noștri, care au nevoie la fel de mult de Dumnezeu ca și noi. (Otto Stănoiu)