Începând cu data de 26 aprilie 2014, nu vom mai transmite programul serviciilor divine, datorită lucrărilor de renovare a casei de rugăciune. Această lucrare va dura mai multe săptămâni. 

Biserica adventistă română din Viena se va întâlni vineri seara, de la ora 19,30, în comunitatea Wien West. În Sabat după masă nu se vor organiza servicii divine pe perioada renovării.

• Nu mai este mult…

  „Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul.“

  Apocalipsa 22:13

                  In zilele pe care le traim, desi nu ne gandim, sunt multe persoane din lumea crestina si din afara, care sunt preocupate de timpul sfarsitului. Atat tinerii cat si cei mai varstnici isi pun intrebarea:

  Cand vine Sfarsitul? Cum vine Sfarsitul? Sunt eu pregatit indeajuns pentru Sfarsit?

  Tema Sfarsitului este una foarte raspandita in crestinism. Desi noi avem privilegiul de a cunoaste adevarul despre Revenire, tot nu suntem constienti cat de aproape este Venirea Domnului.

  Incepand inca din anul 33, oamenii au facut teorii legate de Sfarsit. In anul 1844 a fost anul Marii Dezamagiri pentru adventisti, iar ultima dezamagire pentru omenirea intreaga a fost in 21.12.2012, zii datorita careia multi nu mai stiu ce sa creada. Dar Bibia ne spune ca „Cat despre ziua aceea si despre ceasul acela,nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul,ci numai Tatal“ Marcu 13:31-32

                  Chiar daca nu stim cand vine Sfarsitul, putem sa ne dam seama urmarind semnele venirii Acestuia. In lumea intreaga sunt semne care ne arata ca Sfarsitul e aproape. Printre ele sunt Actiunile Vaticanului, catastrofele naturale, razboaie, criza economica, care sunt semne majore vazute usor si clar; pe langa acestea mai sunt si cele minore cum ar fii destramari familiare, ura printre oameni, crime, boli si multe altele.

                  Multi dintre noi nu ne dam seama de aceste lucruri, precum nu ne dam seama nici cu ce ne confruntam, mai exact cu ce se confrunta tinerii. Exista adulti care cred ca tinerii se gandesc numai la distractii, bani si alte activitati. Insa catii se gandesc sau se intreaba despre starea lor sufleteasca.

  „Oare suntem noi pregatiti pentru Vesnicie?“ sau „ Merit eu Mantuirea?“ sunt doar cateva intrebari la care tinerii nu isi pot raspunde. Multi dintre noi ne ocupam timpul cu activitati nepotrivite, in loc sa ne dedicam mai mult timp studiului biblic, pentru a avea o relatie mai stransa cu Dumnezeu. Suntem prea ocupati de ispitele acestei lumi, de probleme personale sau de prieteni. Dar daca nu am da atata importanta acestor lucruri, am gasii raspuns tuturor intrebarilor, lasandu-L pe Dumnezeu sa ne invete si sa ne scape gandul de atatea „ dar-uri“!

                  E timpul pentru o schimbare radicala in vietile noastre, e timpul increderii totale in Dumnezeu! Caci El ne spune: „ Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca Diavolul are sa arunce in temnita pe unii din voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile.Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii.“ Apocalipsa 2:10

  (Jennifer Stochiţă)

  
• Dragi tineri

  Am ales sa va vorbesc despre voință.
  Ce este voința și ce legătura are ea cu viața de credință?
  Ce însemnătate  și ce rol are voința în viața unui credincios?
  Voința este puterea noastra interioara, prin care ajungem sa realizam o dorință sau un ideal.
  În ceea ce priveste credința, voința este alegerea de a urma cuvântul Domnului, de a indeplini voia Lui.
  Dumnezeu a daruit omului voința și prin voință omul poate lucra înpreună cu Dumnezeu.
  Uneori ne inșelam singuri crezind că nu mai avem nimic de făcut, pentru că Dumnezeu va interveni miraculos în viața noastră. Ceea ce trebuie să facem însă, este să avem credință si voință. Prin ele Dumnezeu va săvârșii  minunile în viața noastră.
  Dacă așteptând răspunsul și minunea dumnezeiască omul își pierde cu timpul credinta, înseamnă că acesta nu a fost clădia pe o voința puternica și asemeni unei case construite pe nisip s-a prabusit la prima furtuna.
  Informatia și exercițiul sunt singurele cai pentru a dobândi o credință puternica.
  Cred ca voința puternică se poate obține punând-o la încercare in fața tentațiilor sau ispitei, de aceea trei exerciții de vointă sunt necesare credinciosilor în primul rînd: postul, rugaciunea și facerea de bine.
  Voința incepe să își arate roadele în momentul în care Îl acceptam întru totul pe Dumnezeu în vietile noastre.
  Ioan 6-38: ” Deci m-am pogorât din cer ca sa fac nu voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”
  Dumnezeu ne dă voința și înfaptuirea, dar are nevoie de omul pocait care sa se supuna voinței Sale.
  Voința noastră înbinata cu voința lui Dumnezeu , dezvoltă un caracter sanatos și desăvârșit.

  (Iulia Luca)

  

• “Bucurati-va in nadejde. Fi-ti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.” Rom 12:12

  Prietenie sau fratie, aceasta e intrebarea! Ni se intampla des sa ne punem prietenii la incercare, pentru a afla daca acestia merita cu adevarat sa primeasca increderea noastra.

  In general cei care se confrunta cel mai mult cu aceste incercari suntem noi, tinerii. Aceasta dilema incepe inca din perioada adolescentei cand suntem mai naivi, avem incredere in prima persoana care ne zambeste sau care ne spune o vorba buna. Pe urma suntem usor inselati. Neincrederea vine din ambele parti, odata de la cel care greseste printr-un simplu gest si pe urma de la cel care a fost afectat, deoarece acesta incepe sa se indeparteze.

  Unii oameni se folosesc de moduri subtile de a pune pe celalalt la incercare, astfel incat cel afectat sa nu isi dea seama de acest fapt si de urmarile lui.

  Ca sa nu ni se intample astfel, cei mai multi aplicam aceiasi metoda de a pune persoanele din jurul nostru la incercare. In momentul cand facem acest lucru, ne intrebam noi oare ce ar face Dumnezeu in aceasta situatie?

  In locul acestor incercari exista o alta metoda mult mai buna si eficienta, atunci cand dorim sa stim daca ne putem pune increderea in cineva: RUGACIUNEA.

  Cati dintre noi aplicam aceasta metoda?

  Ne bucuram ca avem prieteni buni. Dar cum ii castigam si ce facem pentru ei?

  Pavel ne indeamna sa staruim in dragoste frateasca si in rugaciune unii pentru altii!

  Vi s-a intamplat vreodata sa aveti nevoie de rugaciune altora? Sunt sigura ca da. Toti avem nevoie de rugaciuni, toti!

  Intr-una din zilele trecute am trecut si eu printr-o astfel de situatie. Urma sa fac un lucru foarte important dar stiam ca singura nu eram capabila de acest lucru. Stiam ca Domnul mereu ne pazeste dar inca nu intelegeam de ce fel de sustinere aveam nevoie. Ma simteam stresata si apasata. Pentru intaia oara dupa un timp indelungat, am trimis un mesaj scurt mai multor persoane sa se roage pentru mine. Eu continuam sa ma rog, in timp ce primeam mesaje incurajatoare de la aceste persoane. Atunci am simtit putina eliberare, dar tot nu intelegeam de ce?!
  Cand am ajuns sa fac acel lucru important, am vazut rezultatul rugaciunilor mele si al prietenilor mei. Domnul ne-a ascultat pe toti. Astfel am invatat inca o lectie despre cat de mare este puterea rugaciunii, dar mai ales efectele ei atunci cand o impartasim cu altii.

     Nu putem compara puterea rugaciunii si cea a credintei noastre cu alte puteri sau posibilitati. Am invatat ca prin credinta sunt posibile chiar si cele de necrezut!

    Rugati-va unii pentru altii cu o dragoste sincera si frateasca!

  (Laura Sacalos)

  
• Tu spui….. Dumnezeu spune….

  

  Ni se întâmplă de multe ori ca în unele situații să nu știm mai departe sau că trebuie să luăm o decizie și nu știm care. De asemenea ni se mai întâmplă să ne simțim singuri, ori părăsiți de puteri și nu mai știm cum să trecem peste unele probleme. Uneori uităm că avem un Dumnezeu care este Atotputernic, Atotștiutor și Atotiubitor care ne poate scoate din orice încurcătură.

  Vrem să ne descurcăm singuri în lume, fără ajutorul lui Dumnezeu și ajungem să spunem „sunt prea obosit“ , „întotdeauna sunt îngrijorat și frustrat“ sau „mă simt singur“ . Dar Isus îți răspunde când ești obosit zicându-ți „Iți voi da odihna.“ (Matei 11:28-30). Când ești îngrijorat și frustrat îți spune „Aruncă toate îngrijorările tale asupra mea.“ (1 Petru 5:7) iar când te simți singur El îți spune „Niciodată nu o să te las singur, nici nu o să te părăsesc.“ (Evrei 13:5).

  Iov a învățat această lecție pe tot parcursul vieții lui. Dumnezeu a îngăduit ca Satana să îi ia tot ce a iubit mai mult. A pierdut soția, copiii și animalele. Chiar și de corpul lui Iov s-a atins cel rău. În disperarea lui, Iov nu a mai vrut să trăiască și nu a mai putut să continue în frustrarea și tristețea în care se găsea. Dumnezeu i-a răspuns mustrându-l iar el și-a dat seama că Dumnezeu poate totul („Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale. […]  Dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în tărână și cenușă.“ – Iov 42: 2,5,6)

  Să nu uităm că avem un Dumnezeu care MEREU ne este alături, care ne iubește și care se ocupă de toate problemele noastre. Să nu ne lăsăm cuprinși de descurajare gândind ca Iov, uitând de puterea Lui și cerându-I socoteala lui Dumnezeu pentru ceea ce ni se întamplă. Ci mai degrabă să fim mereu conștienți că el mereu ne spune „Te iubesc.“ (Ioan 3:16).

  (Patricia Drăguț)

  
• Timpul este substanța din care sunt făcut

  Contează mult perceptia ta personală asupra timpului, pentru că vorbește despre tine așa cum puține lucruri o fac. Timpul e așa cum îl vede fiecare, este ca o identitate aparte replicată in miliarde de exmplare.

  Grație timpului, ne masurăm umila existență, o împărțim în etape și o încătușăm în tablouri. âAtât reușim noi să înțelegem în corpuri de muritori, îngropați în propriile iluzii.

  Împărțim timpul în capitole ca să ne fie mai ușor la numărat, strădaniile , neajunsurile și căderile. Dar cu siguranță, așa cum spunea cineva: Timpul, ei bine, timpul este etern.

  Timpul e unitatea de măsură a lui Dumnezeu pentru om.

  Nu mai avem timp de nimic, nici măcar de iubire.  Nu mai avem timp de speranță, reculegere și de noi înșine. Blazați, apatici și din ce în ce mai reci trăim toți cu închipuiri de tot felul privind viața noastră și viața lumii. Nu mai avem timp nici măcar pentru credință… Și câtă nevoie avem de ea!

  Felul în care ne intrebuințăm timpul, ne trădează caracterul și totuși, de ce alegem sa ne irosim cel mai prețios talant pe mărunțișuri? De ce alergăm după comori care pier și mai ales de ce îl investim greșit?

  De cele mai multe ori, alegem conștient pierderea acestuia, mințindu-ne că a doua oara o să alegem înțelept. Dar nu ne dăm seama că ,,mai târziu” devine ,,prea târziu” și nu mai avem altceva de făcut decât să ne resemnăm și să învățăm, sau nu.

  Amăgiri sunt la fiecare pas și amăgitori la fiecare colț de stradă, în casele și în inimile noastre. Vânzători de clipe dulci ce vor mereu să-ți cumpere atenția și afecțiunea.

  Spuneam că Dumnezeu ne măsoară timpul efemer. El face aceasta cu iubire și milă.

  Este cea mai frumoasă și plină de speranță veste posibilă și o găsim în fiecare zi pe paginilie sfinte. Nu poti să rămâi nepăsător în fața milei și cu atât mai mult nu poți să rămâi la fel.

  Alegem în fiecare zi cui vrem să vindem din binecuvântarea noastră și ce facem cu iertarea care ni se oferă nemeritat.

  Învață-ne să ne numarăm bine zilele, ca să capătăm o inimă înțeleaptă.” Ps.90.12

  (Lavinia Prăjină)