Posted on

Eu cui aparțin?

1 Cor.1,10: Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi același fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârșit într-un gând și o simţire.

 

Ne dorim mereu să trăim credința ca în timpurile apostolilor. Comunitatea Corint era una din primele biserici, înființată în urma slujirii apostolului Pavel. Pentru cei care studiază atent istoria ei, un lucru e cert: nu doresc să urmeze exemplul credincioșilor din Corint. Ei primiseră pe Isus ca Domn și Mântuitor, dar foarte curând, neglijând relația cu Mântuitorul, au redevenit firești. Experiența sfințirii nu mai este continuată și starea de om duhovnicesc, este curând pierdută. De acum, nu mai e o surpriză, că între ei izbucnesc certuri și apare dezbinarea. Biserica era divizată în mai multe partide. Unii îl considerau pe Apollo, vestitul învățat din Alexandria, mai presus decât Pavel. Alții considerau că cel întâi între apostoli trebuie să fie Pavel, pentru că el a înființat comunitatea. Alții socoteau că lui Petru i se cuvine cea mai mare cinste, fiind primul dintre apostoli.

 

Fiecare grupare părea să dețină o sumedenie de argumente care să susțină crezul lor. Apostolul Pavel, în epistola pe care le-o adresează, dezaprobă categoric acest fel de gândire. Nimănui nu-i este îngăduit ca să așeze în centrul bisericii pe un altul, afară de Christos. O comunitate nu aparține niciodată vreunui pastor, sau vreunui misionar sau evanghelist. Ea aparține Capului și Întemeietorului ei: Isus Christos.

 

A fost  dureros pentru Pavel să constate că ei nu erau una în gând și în faptă. În epistola pe care a adresat-o comunității din Efes, apostolul folosește trei imagini pentru a ilustra comunitatea credincioșilor.  Biserica este Trupul lui Hristos pe pământ. Mădularele au viață doar în trup. Orice organ amputat este lipsit de viață. Apoi, prezintă biserica ca fiind Casa lui Dumnezeu. Ea nu este o grămadă de pietre risipite în vânt, ci o clădire bine închegată, menită să crească ca să devină un Templu Sfânt. Și în final, prezintă  pe credincioșii de pe pământ ca aparținând familiei cerești, fiind cetățeni ai Împărăției împreună cu sfinții. Unul singur e Tatăl tuturor, iar noi suntem frați.

 

Cât de mult prețuim comunitatea noastră? Chiar dacă nu vorbim de un Pavel, Apollo sau Petru, apatia laodicenă care ne caracterizează, ne-a divizat. Ce trebuie să facem? La fel ca și apostolul Pavel, suntem chemați să ne plecăm genunchiul în fața Celui mai Înălțat dintre oameni. Cu cât ne apropiem mai mult de El, ne apropiem mai mult și unul de altul. Suntem chemați să fim o biserică unită, care să își găsească puterea în rugăciune și orientarea în Cuvânt. Dumnezeu are nevoie de o redeșteptare. El dorește să încheie lucrarea prin care o mulțime fără număr să fie câștigată pentru cer. Așteaptă din partea noastră să fim unelte care se pun la dispoziția Duhului Sfânt pentru a invita lumea la festinul mântuirii. Așa cum Pavel invită pe credincioșii din Corint ca să devină duhovnicești, la fel și noi suntem chemați să ne predăm Duhului Sfânt pentru ca să purtăm cu cinste Numele lui Hristos.

Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

Vă invităm în fiecare miercuri, de la ora 19, la ora de rugăciune a comunității.


Comitet – 4 februarie a.c. ora 19,15


Părinții copiilor de la școala de Sabat, sunt invitați, imediat după terminarea serviciului divin de dimineața, la o întâlnire în care se va discuta despre activitățile viitoare ale copiilor.


Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  4.02.16  ora 16,57             Vineri  10.02.17  ora 17,08

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

Posted on

De la moarte la viaț

Psalm 1,3: El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.

Cât de comun pare să fie destinul unori copii născuți în aceiași perioadă, la aceiași maternitate; dar totuși, cât de mult se despart drumurile lor în viață. Alergarea vieții, nu se rezumă numai la căutări și împliniri pe acest pământ,. În funcție de poziția pe care o luăm față de Isus Hristos, viață se poate rezuma la câțiva zeci de ani sau poate dura o veșnicie. Cine hotărește destinul fiecăruia dintre noi?

Un tată, ajutat de fiul său, sădește un pom în grădina casei. Ei au pregătit tot ce era necesar: pomișorul, hârlețul, apa încălzită de soare. Impreună sapă, pregătind locul unde avea să fie resădid pomișorul. După ce au săpat groapa și au udat-o cu apă, tatăl îl întreabă pe copil: „Ce se întâmplă dacă în locul acesta am îngropa o bucată de lemn?” „Putrezește”, răspunse fiul. „Dar ce se întâmplă dacă aici vom planta pomul?”, întreabă din nou tatăl. „Atunci, acesta va crește și va aduce roadă” răspunse copilul. „De ce unul putrezește iar altul crește, din moment ce e vorba de două bucăți de lemn?”, continuă tatăl. Copilul, puțin încurcat, se gândește o vreme, apoi răspunde: „Unul e viu și de aceea crește.”

Cu toții avem aceiași origine. Fiecare își datorează existența lui Dumnezeu. Păcatul a afectat viața tuturor. Deși suntem toți din același „lemn”, în final, unii vor avea viața veșnică, pe când alții vor cunoaște putrezirea veșnică. De ce și de cine depinde soarta noastră veșnică? Direcția pentru veșnicie este stabilită acum de atitudinea pe care o avem față de Isus. El este singurul care poate să dea viața celui făcut din țărâna pământului. De aceea suntem chemați la părtașie cu Dumnezeu. El așteaptă ca să fim născuți din nou, prin Duhul Său.

Fără Isus, alergarea pe acest pământ este o cursă rectilie între naștere și moarte. Prin Hristos, putem fi altoiți în trupul Său spiritual, biserica Sa, pentru ca să aducem multă roadă, ca o dovadă că am cunoscut izvorul vieții. Ce am ales? 70-80 de ani de trăire independentă, urmată de veșnica putrezire sau comuniune și părtășie în biserica Sa, care să fie continuată o veșnicie în Împărăția Sa? Intrarea, prin botez, în biserică nu rezolvă definitiv lucrurile. O slujire formală nu oferă garanția mântuirii. În final, ploaia târzie va dovedi cine are viața, prin Isus și cine a făcut din religie o haină cu care să acopere indiferența sau nelegiuirile sale. Ploaia târzie aduce viață și rod, pentru cine este înrădăcinat cu adevărat în Hristos și va grăbi putrezirea celor care au pierdut legătura mântuitoare cu Dumnezeul vieții. Să ne asigurăm azi prin reconsacrarea noastră lui Hristos, ca slujirea noastră să nu fie zadarnică. Să-L alegem pe El și prin slujire să dovedim că aducem multă roadă. El ne-a promis, că dacă Îl primim ca Mântuitor al nostru,  El își va desăvărși lucrarea. Tot ce începe duce la bun sfârșit.

Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

Evenimente în uniunea austriacă:

În data de 19 februarie a.c., între ora 9 și 16, departamentul „Liga Leben und Gesundheit” organizează la sediul uniunii din Pragerstr.287, 1210 Viena, o întâlnire cu responsabilii departamentului pentru sănătate

și cu persoane care doresc să se implice în lucrarea misionară medicală. Pentru mai multe informații luați, vă rog, legătura cu fr.Iacob Petru.

 



 

Ziua de naștere:    Burlacu Mirela 28.01; Stroichiță Jennifer 31.01; Barbu Adina 1.02; Maftei Lucica 2.02; Dinu Odette 3.02;

Copii și tineret:   Lazăr Melanie 31.01; Trîncă Chantel 2.02;

2 Sam.22,3: Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea.

 


 

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  28.01.16  ora 16,46             Vineri  3.02.17  ora 16,56

Prezbiter de servici:  Mișael Lăiu

Posted on

Vameș sau fariseu?

Mat.9,12: Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.

 

Judecate în contextul timpului, anumite scene în care este implicat Isus păreau ciudate. Prințul neprihănirii așezat la masă cu vameșii, numiți pe bună dreptate, de popor, ca cei mai mari păcătoși. Ei înșelau și furau fără scrupule chiar și văduve și orfani. Părea justificată indignarea fariseilor, care acuzau pe Isus că trăiește cu plăcere momentele de părtășie cu păcătoșii. Așteptarea lor era ca El să caute anturajul oamenilor aleși, care păzesc poruncile lui Dumenzeu. Faptul că Isus se însoțea cu vameșii și desfrânatele, aduceau adesea ca argument că El nu este un adevărat profet. Dacă ar fi avut duhul proorociei ar fi știut cine sunt acești oameni. Probabil, că exista și atunci (poate sub o altă formă) proverbul care spune: „ce se aseamănă se adună.”

 

De ce era Isus în mijlocul lor? Cu siguranță nu pentru bunătățile culinare așezate pe masă. El dorea să scoată pe acești oameni din viața de păcat. Printre participanții la ospăț este și Matei, un fost vameș. El este foarte fericit de când a acceptat să fie ucenicul lui Isus. La urma urmei, cu toții suntem păcătoși eliberați din sclavia nelegiuirii, iar azi ne putem bucura că am devenit, prin puterea harului lui Hristos, copii ai lui Dumnezeu.

 

Fiecare copil al lui Dumnezeu este recunoscător și mulțumitor pentru că a fost scos din mocirla păcatului și așezat într-un loc sigur – pe Stînca veacurilor. Care medic nu se bucură cu pacientul său, după ce îl ajută să depășească momentele critice și să stabilizeze sănătatea lui? La fel și Isus. Nu se bucura de faptele vameșilor și nici de darurile culinare. Bucuria Lui izvora din dorința de schimbare a acestori oameni care erau gata să armonizeze viața lor, prin puterea harului divin, cu învățătura Scripturii. Între vameși și farisei exista o mare diferență. Din punct de vedere al faptelor, fariseii aveau un mare avantaj. Ei trăiau în lumina legii. Din punct de vedere al răspunsului la apelurile lui Isus, vameșii erau în avantaj. Ei acceptau că sunt păcătoși și au nevoie de un Mântuitor. Fariseii se vedeau buni și considerau că nu au nevoie de o schimbare.

 

Credincioșii sunt chemați să trâmbițeze Evangehlia. Nu suntem membrii ai bisericii doar ca să ne bucurăm de compania plăcută a celor din jur. Desigur că ne simțim bine în preajma unori oameni manierați, dar chemarea noastră este alta: să căutăm pe cei disperați, dezorientați din pricina păcatului și să îi conducem la Hristos. Doar El îi poate vindeca.

 

Cu care grup ne identificăm? Cu vameșii sau cu fariseii? Trăim într-o lume civilizată, cu standarde de viață de înaltă calitate. Bunăstarea face pe mulți să creadă că sunt buni și nu au nevoie de pocăință. Mulți au scos din vocabularul lor cuvinte ca: Dumnezeu, păcat, pocăință sau mântuire. Cât timp oamenii nu se văd păcătoși, nu vor căuta mântuirea. Isus privește peste veacuri biserica Sa. Cu cine am identifica loadiceea mai degrabă? Cu vameșii, care aveau convingerea că sunt păcătoși? Sau cu fariseii care erau de părere că sunt destul de buni pentru cerul lui Dumnezeu?

Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

Vă invităm în fiecare miercuri, de la ora 19, la ora de rugăciune a comunității.

În Sabatul din 28 ianuarie a.c., de la ora 12,15, comunitatea este invitată la o oră administrativă.

Începând cu primul Sabat din luna februarie începe un nou curs de pregătire pentru botez. Înscrierile se fac la pastorul comunității sau la prezbiterul de servici, Mișael Lăiu.

Spre sfârșitul acestei luni, va rula în cinematrografele din Viena filmul „Hacksaw Ridge”  El prezintă actele  de eroism a adventistului Desmond Doss, care a slujit ca sanitar în al doilea război mondial. Nu asupra filmului vreau să atrag atenția, ci asupra cărții (apărută în limba germană) care prezintă biografia acestui erou. Cartea poate fi comandată la standul de cărți și este recomandat să fie oferită celor care au vizionat (sau nu au vizionat) filmul.

 

Începând de vineri seara, 27 ianuarie 2017, ora 19, vom urmări, în mai multe episoade a câte 30 min. filmul „Tell the World”, care ne prezintă începuturile bisericii noastre. După vizionarea fiecărui episod vor urma dezbateri cu privire la istoria adventă.

 

Lecțiune pentru tineret. Pe pagina Conferinței Generale a școlii de Sabat găsiți studiul, prezentat într-o formă foarte atractivă. El este destinat studenților vorbitori de limbă engleză.

Urmăriți linkul: http://www.cqbiblestudy.org/study

Evenimente în uniunea austriacă:

În perioada 27 ianuarie- 4 februarie 2017, pastorul Helmut Haubeil va prezenta la Adventhaus un program de reînviorare spirituală. Pentru mai multe informații urmăriți pliantul de la standul de cărți.

Ziua de naștere:  

Bîrlan Stelian 22.01;  Hopșitar Jessica 24.01; Grijincu Nicoleta 26.01;

 

Copii și tineret:  

Psalm 32,8: „Eu, zice Domnul, te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Posted on

Adevărata valoare

Isaia 43,4: De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că ești preţuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viaţa ta.

 

De curând, un nou scandal în care a fost implicat un român, a ținut ocupată prima pagina din numeroase publicații românești sau străine. Românul a reușit să înșele vigilența angajaților unui celebru magazin din Paris, care vinde exponate de lux, vedetelor care participă la festivalul de film de la Cannes. El s-a dat drept gemolog, doritor să examineze și apoi să cumpere piese de mare valoare. Costumul de câteva mii de euro pe care îl purta și ceasul de la mână în valoare de 10.000 de euro și-au făcut efectul – s-a bucurat de credibilitate. A reușit să schimbe piesele originale cu falsuri și să plece din magazin cu bijuterii în valoare de 5 milioane de euro. Necunoscând adevărata valoare a pieselor, era gata să le vândă pentru câteva zeci sau cel mult câteva sute de mii de euro.

 

Cine stabilește prețul unui lucru sau valoarea unei ființe? Ce face ca unele lucruri să fie prețioase și altele comune? Wilfried Krause, un pastor din Germania, povestește despre un obiect, creat de un sculptor polonez, pe care l-a cumpărat dintr-o expoziție. De când a văzut cele două bucați de lemn, legate cu o funie uzată de culoare albastră, a știut că trebuie să le cumpere. Apoi le-a adus acasă și le-a expus, la loc de cinste, în biroul său. Oricui îl vizita îi prezenta lucrarea de artă de curând cumpărată. Oamenii o priveau confuzi, neștiind ce reprezintă cele două bucăți de lemn. Nici unul nu și-a putut reține mirarea când le-a spus că a plătit 150 de euro pentru două surcele ce nu valorau în ochii lor mai mult de 5 euro. Valoarea materialului nu se ridica peste această sumă. De ce a fost dispus să plătească o sumă atât de mare pentru un obiect ce nu promite nimic? Tot el a oferit și răspunsul: intrând în mica expoziție, în momentul când a văzut cele două bucați de lemn legate cu o sfoară, a văzut în ele pe tatăl și mama sa, oameni pe care îi prețuia nespus de mult și cărora le era datori pentru tot ce a ajuns să fie.

 

Dumnezeu spune poporului Său Israel: ai preț în ochii Mei! Valoarea lor nu a scăzut nici atunci când urmau alți dumnezei străini. Adevărata prețuire a lui Dumnezeu pentru ființele create a fost arătată atunci când l-a trimis în lume pe unicul Său Fiu, care și-a dat viața pentru răscumpărarea noastră. Jertfa Mântuitorul ridică nespus de mult valoarea fiecăruia dintre noi. Prin sângele lui Isus avem preț nespus de mare în ochii lui Dumnezeu.Pot să fiu sigur de iubirea Lui chiar și atunci când sunt necredincios, cum a fost cazul poporului Israel. Prin actul creației și mai ales prin actul răscumpărării, bucata de țărână, din care a fost făcut omul, capătă o valoare inestimabilă. Uimit de atâta har, nu pot decât să mă las furat de acestă dragoste și să îi servesc din toată inima cu credincioșie. (Otto Stănoiu)

Posted on

Niciodată singur

Mat.28,20: Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Ne găsim din nou în punctul când putem privi, din ultima zi a anului, cele 365 de zile care au trecut. Am trăit cu toții acelaș interval de timp, dar cu experiențe diferite, unele de care ne amintim cu plăcere, altele care ne-au întristat și ne-au stors lacrimi. Poate că ne întrebăm care au fost cele mai  folositoare?

Un naufragiat s-a salvat pe o insulă pustie. Oridecâte ori era la pescuit, vânat sau cules de fructe, încerca să transmită semnale către vapoarele care treceau la mare distanță. Într-o zi se întoarce Robinson la coliba unde dormea și o găsește arsă până în temelii. Nu acoperise destul de atent focul pentru gătit. Supărat, s-a dus pe malul mării să se certe cu Dumnezeu. Obosit adoarme pe plajă. Dimineața Robinson vede un vapor care ancorase foarte aproape de insulă. Un grup de salvatori se apropie de el și îi spun că au văzut ieri un fum gros și au venit ca să îl salveze.

Uneori ne certăm cu Dumnezeu. Ne rugăm și credem că dacă suntem bine motivați, rugăciunea ar trebui ascultată. Alteori avem întrebări: de ce mi se întâmplă cutare și cutare lucru? Sau care este drumul pe care trebuie să merg? Constatăm că Dumnezeu nu este magazinul care îndeplinește visuri – ajunge să ne exprimăm dorințele și ele vor fi îndeplinite. Fiecare experiență trăită trebuie analizată și așteptat în tăcere, să înțelegem semnificația ei. David ne recomandă:   Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El! (Psalm 37,7)

Această încredere în Dumnezeu o pot avea doar dacă cred, din toată inima, că am în Persoana lui Isus un ajutor care nu mă părăsește niciodată în nevoie. Cred că fiecare dintre noi a acumulat, în acest an, suficiente experiențe în umblarea cu Dumnezeu, pentru ca să Îi acorde aceiași încredere și în anul care începe. Să urmăm îndemnul apostolului Pavel: Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evr.4,16) Pentru ca să trăim în îndurarea și în harul divin, e nevoie să învățăm să lăsăm totul în mâinile Sale și să renunțăm la eforturile personale care creează impresia că am avea totul sub control. Hudson Taylor scria următorul gând: „Nu știm ce va aduce viitorul, dar cunoaștem pe Cel care este acelaș ieri, azi și în veci.” Vă invit în noul an, să nu ne mai concentrăm asupra evenimentelor, ci asupra Celui care ține în mâinile Sale destinul lumii noastre. Poate că am nevoie de o schimbare de paradigmă sau poate că e nevoie să dau o altă orientare gândirii mele. Voi recunoaște drumul pe care mă conduce Dumnezeu, doar dacă urmez pe Cel ce este Calea;  voi descoperi o lumină chiar în întuneric, doar dacă mă încred în Cel ce este Lumina lumii. Important nu este să înțeleg întotdeauna evenimentele, ci important este să mă încred în Cel care stăpânește istoria și să nu uit că nu sunt singur. El a promis să fie cu noi până la sfârșitul veacului.