Posted on

E Dumnezeu părtinitor?

Luc.11,28: Și El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc!” Dumnezeu e unul singur. El abordează orice ființă cu aceiași dragoste, dar răspunsul individului e diferit. Soarele care întărește lutul, e acelaș care topește ceara. Mulți sunt nemulțumiți de modul cum lucrează Dumnezeu în viața lor, dar nu își dau seama că felul cum reacționează la influența divină, determină rezultatul. Folosește Domnul măsuri diferite pentru oameni diferiți?

În anul 1945, soldații americani sunt surprinși de modul cum au fost primiți într-un sat japonez de pe linia frontului din Okinawa. Ei sunt întâmpinați de două persoane, care se pleacă în fața lor și le spun bun venit. Comandantul, foarte sceptic, i-a în calcul că poate fi o capcană. El cere un translator, care este și el surprins de acest bun venit generos. Cei doi, unul primarul și celălalt, învățătorul satului, țineau în mână o Biblie și salută pe noii veniți ca frați creștini. Comandantul nu înțelege nimic și cere să vină capelanul plutonului, care îi însoțește într-un tur al satului Shimabuku. Peste tot sunt întâmpinați cu zâmbetul pe buze de localnicii foarte pașnici. E totul real sau doar o făcătură? Enigma se limpezește în momentul când delegații satului povestesc despre vizita unui misionar american, care s-a oprit în urmă cu 30 de ani, în timpul unei călătorii, pentru câteva zile în satul lor. El a povestit cu multă înflăcărare despre credința lui și le-a lăsat, la plecare, o Biblie în limba japoneză, încurajându-i să trăiască după învățăturile ei. Cei
doi au început să studieze Biblia și să spună tuturor ce îi învăța Sfânta Carte. Predica de pe Muntele Fericirilor a devenit declarația lor de misiune și a întregului sat. Efectele primii mesajului divin se vedeau în modul lor de gândire, relațiile pe care le aveau unii cu alții și în curățenia și prosperitatea din sat. Biblia a făcut miracole în viața lor.

Să trecem acum într-o altă parte de lume, în leagănul creștinismului european. Suntem în țara cea mai împăciuitoare, care s-a ținut departe de acel război. Elveția era recunoscută pentru neutralitatea și toleranța dovedită. Un misionar, face apel, în publicațiile unori orașe, pentru Biblii, pe care le aduna pentru misiunea lui din Franța. În mod neașteptat, primește un mesaj de la un restaurant dispus să ofere gratuit 62 de exemplare. Șeful localului i le oferă cu multă amabilitate și în acelaș timp și explicația. Vis a vis de local, se afla o biserică. Preotul obișnuia la fiecare cununie să ofere tinerilor o Biblie. Pe prima filă scria numele lor și data casătoriei. După cununia religioasă, nuntașii venau să petreacă la restaurant. La plecare, cei mai mulți tineri, rupeau prima filă din Scriptură, pe care o luau cu ei, lăsând restul în seama administratorului de local, care adunase în timp cele 62 de Biblii.

Cele două relatări vorbesc de la sine. Aceiași Biblie transformă viața unori săteni, într-un loc unde nu te așteptai, pe când în „țara creștină” este lăsată doar ca să adune praful. Dumnezeu e acelaș. Modul cum răspundem ofertei divine, închide sau deschide spațiul pentru ca El să lucreze în viețile noastre. Ferice de cei care ascultă cuvântul și-l păzesc