Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

Comitet – 11 martie a.c. ora 19,15


 

Ziua de naștere:   Covrig Aurelia 25.02; Pencea Lucian 25.02; Maftei Mioara 28.02; Marina Iosif 1.03; Baciu Monica 2.03; Mincinoiu Relu 2.03; Scharl Rita 3.03;

 


Psalm 33,20: Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este Ajutorul și Scutul nostru.

Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  25.02.16  ora 17,31             Vineri  03.03.17  ora 17,41

 

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

 

Posted on

Când începe ziua?

1 Ioan 2,10: Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el nu este niciun prilej de poticnire.

 

Un rabin adună în jurul său ucenicii și îi întreabă cum se poate stabili punctul când se încheie noaptea și începe ziua. Elevii lui au început să întrebe: „Este atunci când poți deosebi, de la mare distanță, un câine de o oaie?” Nu, a fost răspunsul rabinului.  „Este atunci când poți deosebi de la mare depărtare un smochin de un curmal?” Din nou acelaș răspuns. „Bine, dar cînd e punctul când se termină noaptea și începe ziua?” doreau elevii să știe. Apoi, după o mică pauză învățătorul răspunde: „Este atunci când privești pe cel de lângă tine în față și recunoști în el pe fratele sau pe sora ta. Atunci începe ziua.”

 

În Sabatul trecut, membrii comitetului au ales să petreacă un Sabat împreună, cu gândul, că vor reuși să găsească mai ușor drumul unul către altul. În ce măsură și-a atins întâlnirea scopul, vom vedea în viitor. Povestirea rabinului trebuie să ne îndemne la cugetare. Pe cine văd atunci când privesc fața celui de lângă mine? Marile orașe ne-au desensibilizat în așa fel, încât putem vorbi despre oameni fără față. Trecem prin mulțimea de sute sau chiar mii de oameni și nu vedem fața niciunuia. „Ziua” și „noaptea” sunt doar metafore care ne vorbesc despre individul deschis pentru relație sau cel care, obsedat de propria persoană, nu mai vede fața nimănui. În parabola smariteanului milos, Isus aduce în atenție aceiași problemă. Un om, care valora mai puțin decât lucrurile pe care le avea, cade pradă hoților. Apoi trece un preot, urmat de un levit, pentru care slujba și lucrurile sfinte de care se ocupau, făceau mai mult decât omul căzut în șanț, acoperit cu sânge. Ei și-au continuat călătoria în întuneric, deși erau convinși că sunt purtătorii de lumină ai cerului. Urmează în urma lor un samaritean, care îl privește pe cel jefuit și rănit și-i descoperă fața. El n-a privit la hainele sale, care îi trădau statutul și nici la accentul care mărturisea despre obârșia lui. El vede în cel căzut un frate al său care are nevoie de ajutor. Deși era judecat de sfinți, că este un fiu al întunericului, datorită faptului că era samaritean, Isus îl plasează în tabloul parabolei în lumină.

 

Oricine iubește pe aproapele său rămâne în lumină. Chiar dacă azi, în cazul că este cinevat rănit la marginea drumului, este mai bine  să chem salvarea, găsim mulți oameni prăbușiți care au nevoie de o ureche să-i asculte sau de o mână care să îi mângâie. Am vizitat zilele acestea o soră în vârstă, internată la spital. Plină de bucurie, povestea despre colegele de salon, cu care nu putea comunica prea bine pentru că nu știe limba germană, că sunt niște îngeri. Era uimită câtă atenție și îngrijire primea din partea lor.

 

Pe cine vedem în oamenii care ne în conjoară? Cum sunt oamenii: buni sau răi? Domnul Isus ne spune, că dacă ochiul tău va fi plin de întuneric, nu vei vedea decât întunericul; dar dacă te lași inundat de dragostea lui Dumnezeu, vei vedea lumina. Abia atunci, începe ziua.

Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

În data de 18 februarie a.c. ora 12,30 va avea loc o adunare administrativă.

Un grup de studenți (aprox.45-50) de la Institutul Teologic din Cernica, dorește să ne viziteze în perioada 13-17 aprilie 2017. Vizita va fi posibilă doar, dacă ne angajăm să îi cazăm în casele noastre.

In data de 19 februarie a.c. duminica  are loc o consfatuire misionar-medicala a Ligii Leben und Gesundheit la sediul Uniunii Austriece  Prager Strasse  nr 287

Toti membrii comunitatii care lucreaza in domeniul sanitar sau in domenii inrudite sant invitati sa participela aceasta intalnire.

De fapt intalnirea avand un caracter misionar, la ea poate participa oricine doreste sa devina un misionar.

Intalnirea are loc intre orele 9-16,cei care doresc sa participe sant rugati sa anunte aceasta la fr Iacob tel 06602579182 cat  si pentru informatii suplimentare

LLG  si Departamentul misionar


 

Ziua de naștere: Prună Leonard 13.02;   Iacob Angela 15.02; Săcui Sorin 15.02; Simon Gheorghe 17.02;

 

Copii și tineret:  Tolan Christopher 12.02; Bîrlan Elisabeta 15,02;

 

1 Împ.2,3: Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce


Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  11.02.16  ora 17,09             Vineri  17.02.17  ora 17,19


Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

Posted on

Eu cui aparțin?

1 Cor.1,10: Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi același fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârșit într-un gând și o simţire.

 

Ne dorim mereu să trăim credința ca în timpurile apostolilor. Comunitatea Corint era una din primele biserici, înființată în urma slujirii apostolului Pavel. Pentru cei care studiază atent istoria ei, un lucru e cert: nu doresc să urmeze exemplul credincioșilor din Corint. Ei primiseră pe Isus ca Domn și Mântuitor, dar foarte curând, neglijând relația cu Mântuitorul, au redevenit firești. Experiența sfințirii nu mai este continuată și starea de om duhovnicesc, este curând pierdută. De acum, nu mai e o surpriză, că între ei izbucnesc certuri și apare dezbinarea. Biserica era divizată în mai multe partide. Unii îl considerau pe Apollo, vestitul învățat din Alexandria, mai presus decât Pavel. Alții considerau că cel întâi între apostoli trebuie să fie Pavel, pentru că el a înființat comunitatea. Alții socoteau că lui Petru i se cuvine cea mai mare cinste, fiind primul dintre apostoli.

 

Fiecare grupare părea să dețină o sumedenie de argumente care să susțină crezul lor. Apostolul Pavel, în epistola pe care le-o adresează, dezaprobă categoric acest fel de gândire. Nimănui nu-i este îngăduit ca să așeze în centrul bisericii pe un altul, afară de Christos. O comunitate nu aparține niciodată vreunui pastor, sau vreunui misionar sau evanghelist. Ea aparține Capului și Întemeietorului ei: Isus Christos.

 

A fost  dureros pentru Pavel să constate că ei nu erau una în gând și în faptă. În epistola pe care a adresat-o comunității din Efes, apostolul folosește trei imagini pentru a ilustra comunitatea credincioșilor.  Biserica este Trupul lui Hristos pe pământ. Mădularele au viață doar în trup. Orice organ amputat este lipsit de viață. Apoi, prezintă biserica ca fiind Casa lui Dumnezeu. Ea nu este o grămadă de pietre risipite în vânt, ci o clădire bine închegată, menită să crească ca să devină un Templu Sfânt. Și în final, prezintă  pe credincioșii de pe pământ ca aparținând familiei cerești, fiind cetățeni ai Împărăției împreună cu sfinții. Unul singur e Tatăl tuturor, iar noi suntem frați.

 

Cât de mult prețuim comunitatea noastră? Chiar dacă nu vorbim de un Pavel, Apollo sau Petru, apatia laodicenă care ne caracterizează, ne-a divizat. Ce trebuie să facem? La fel ca și apostolul Pavel, suntem chemați să ne plecăm genunchiul în fața Celui mai Înălțat dintre oameni. Cu cât ne apropiem mai mult de El, ne apropiem mai mult și unul de altul. Suntem chemați să fim o biserică unită, care să își găsească puterea în rugăciune și orientarea în Cuvânt. Dumnezeu are nevoie de o redeșteptare. El dorește să încheie lucrarea prin care o mulțime fără număr să fie câștigată pentru cer. Așteaptă din partea noastră să fim unelte care se pun la dispoziția Duhului Sfânt pentru a invita lumea la festinul mântuirii. Așa cum Pavel invită pe credincioșii din Corint ca să devină duhovnicești, la fel și noi suntem chemați să ne predăm Duhului Sfânt pentru ca să purtăm cu cinste Numele lui Hristos.

Posted on

Anunțuri comunitatea locală:

Vă invităm în fiecare miercuri, de la ora 19, la ora de rugăciune a comunității.


Comitet – 4 februarie a.c. ora 19,15


Părinții copiilor de la școala de Sabat, sunt invitați, imediat după terminarea serviciului divin de dimineața, la o întâlnire în care se va discuta despre activitățile viitoare ale copiilor.


Viena – Soarele apune:  Sâmbătă  4.02.16  ora 16,57             Vineri  10.02.17  ora 17,08

Prezbiter de servici octombrie:  Ionel Memete

Posted on

De la moarte la viaț

Psalm 1,3: El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.

Cât de comun pare să fie destinul unori copii născuți în aceiași perioadă, la aceiași maternitate; dar totuși, cât de mult se despart drumurile lor în viață. Alergarea vieții, nu se rezumă numai la căutări și împliniri pe acest pământ,. În funcție de poziția pe care o luăm față de Isus Hristos, viață se poate rezuma la câțiva zeci de ani sau poate dura o veșnicie. Cine hotărește destinul fiecăruia dintre noi?

Un tată, ajutat de fiul său, sădește un pom în grădina casei. Ei au pregătit tot ce era necesar: pomișorul, hârlețul, apa încălzită de soare. Impreună sapă, pregătind locul unde avea să fie resădid pomișorul. După ce au săpat groapa și au udat-o cu apă, tatăl îl întreabă pe copil: „Ce se întâmplă dacă în locul acesta am îngropa o bucată de lemn?” „Putrezește”, răspunse fiul. „Dar ce se întâmplă dacă aici vom planta pomul?”, întreabă din nou tatăl. „Atunci, acesta va crește și va aduce roadă” răspunse copilul. „De ce unul putrezește iar altul crește, din moment ce e vorba de două bucăți de lemn?”, continuă tatăl. Copilul, puțin încurcat, se gândește o vreme, apoi răspunde: „Unul e viu și de aceea crește.”

Cu toții avem aceiași origine. Fiecare își datorează existența lui Dumnezeu. Păcatul a afectat viața tuturor. Deși suntem toți din același „lemn”, în final, unii vor avea viața veșnică, pe când alții vor cunoaște putrezirea veșnică. De ce și de cine depinde soarta noastră veșnică? Direcția pentru veșnicie este stabilită acum de atitudinea pe care o avem față de Isus. El este singurul care poate să dea viața celui făcut din țărâna pământului. De aceea suntem chemați la părtașie cu Dumnezeu. El așteaptă ca să fim născuți din nou, prin Duhul Său.

Fără Isus, alergarea pe acest pământ este o cursă rectilie între naștere și moarte. Prin Hristos, putem fi altoiți în trupul Său spiritual, biserica Sa, pentru ca să aducem multă roadă, ca o dovadă că am cunoscut izvorul vieții. Ce am ales? 70-80 de ani de trăire independentă, urmată de veșnica putrezire sau comuniune și părtășie în biserica Sa, care să fie continuată o veșnicie în Împărăția Sa? Intrarea, prin botez, în biserică nu rezolvă definitiv lucrurile. O slujire formală nu oferă garanția mântuirii. În final, ploaia târzie va dovedi cine are viața, prin Isus și cine a făcut din religie o haină cu care să acopere indiferența sau nelegiuirile sale. Ploaia târzie aduce viață și rod, pentru cine este înrădăcinat cu adevărat în Hristos și va grăbi putrezirea celor care au pierdut legătura mântuitoare cu Dumnezeul vieții. Să ne asigurăm azi prin reconsacrarea noastră lui Hristos, ca slujirea noastră să nu fie zadarnică. Să-L alegem pe El și prin slujire să dovedim că aducem multă roadă. El ne-a promis, că dacă Îl primim ca Mântuitor al nostru,  El își va desăvărși lucrarea. Tot ce începe duce la bun sfârșit.