Mat.9,12: Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.

 

Judecate în contextul timpului, anumite scene în care este implicat Isus păreau ciudate. Prințul neprihănirii așezat la masă cu vameșii, numiți pe bună dreptate, de popor, ca cei mai mari păcătoși. Ei înșelau și furau fără scrupule chiar și văduve și orfani. Părea justificată indignarea fariseilor, care acuzau pe Isus că trăiește cu plăcere momentele de părtășie cu păcătoșii. Așteptarea lor era ca El să caute anturajul oamenilor aleși, care păzesc poruncile lui Dumenzeu. Faptul că Isus se însoțea cu vameșii și desfrânatele, aduceau adesea ca argument că El nu este un adevărat profet. Dacă ar fi avut duhul proorociei ar fi știut cine sunt acești oameni. Probabil, că exista și atunci (poate sub o altă formă) proverbul care spune: „ce se aseamănă se adună.”

 

De ce era Isus în mijlocul lor? Cu siguranță nu pentru bunătățile culinare așezate pe masă. El dorea să scoată pe acești oameni din viața de păcat. Printre participanții la ospăț este și Matei, un fost vameș. El este foarte fericit de când a acceptat să fie ucenicul lui Isus. La urma urmei, cu toții suntem păcătoși eliberați din sclavia nelegiuirii, iar azi ne putem bucura că am devenit, prin puterea harului lui Hristos, copii ai lui Dumnezeu.

 

Fiecare copil al lui Dumnezeu este recunoscător și mulțumitor pentru că a fost scos din mocirla păcatului și așezat într-un loc sigur – pe Stînca veacurilor. Care medic nu se bucură cu pacientul său, după ce îl ajută să depășească momentele critice și să stabilizeze sănătatea lui? La fel și Isus. Nu se bucura de faptele vameșilor și nici de darurile culinare. Bucuria Lui izvora din dorința de schimbare a acestori oameni care erau gata să armonizeze viața lor, prin puterea harului divin, cu învățătura Scripturii. Între vameși și farisei exista o mare diferență. Din punct de vedere al faptelor, fariseii aveau un mare avantaj. Ei trăiau în lumina legii. Din punct de vedere al răspunsului la apelurile lui Isus, vameșii erau în avantaj. Ei acceptau că sunt păcătoși și au nevoie de un Mântuitor. Fariseii se vedeau buni și considerau că nu au nevoie de o schimbare.

 

Credincioșii sunt chemați să trâmbițeze Evangehlia. Nu suntem membrii ai bisericii doar ca să ne bucurăm de compania plăcută a celor din jur. Desigur că ne simțim bine în preajma unori oameni manierați, dar chemarea noastră este alta: să căutăm pe cei disperați, dezorientați din pricina păcatului și să îi conducem la Hristos. Doar El îi poate vindeca.

 

Cu care grup ne identificăm? Cu vameșii sau cu fariseii? Trăim într-o lume civilizată, cu standarde de viață de înaltă calitate. Bunăstarea face pe mulți să creadă că sunt buni și nu au nevoie de pocăință. Mulți au scos din vocabularul lor cuvinte ca: Dumnezeu, păcat, pocăință sau mântuire. Cât timp oamenii nu se văd păcătoși, nu vor căuta mântuirea. Isus privește peste veacuri biserica Sa. Cu cine am identifica loadiceea mai degrabă? Cu vameșii, care aveau convingerea că sunt păcătoși? Sau cu fariseii care erau de părere că sunt destul de buni pentru cerul lui Dumnezeu?

Categories: Uncategorized