„Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?” Iacov 2,5

Am început cu ajutorul lui Dumnezeu un nou an. Prin puterea harului Său a trecut deja prima săptămână. Faptul că ni s-a dăruit încă un an ne face să fim mai bogați. Suntem suficienți de conștienți ca să prețuim cum se cuvine acest talant al timpului? Ce valoare are o zi dăruită de Bunul Dumnezeu? Dar o săptămână, o lună sau un an? Timpul, în sine, nu reprezintă nimic, dacă nu e umplut cu un eveniment însemnat. El este ca și un vas gol, care capătă valoare în funcție de conținut. Isus Hristos se oferă să fie alături de noi și fiecare experiență trăită alături de El ne face mai bogați. Avem ochii deschiși ca să vedem ce ne face cu adevărat bogați?

Într-un mic sat locuia o femeie mai în vârstă şi foarte săracă.  Fiul ei plecase de mai mulţi ani în America. El îi scria cu regularitate. Într-o zi, femeia e vizitată de învăţătorul satului. Ea îi arată cu bucurie scrisorile fiului ei, cât şi ciudatele „poze” pe care le primea. Pozele sunt mereu aceleaşi, dar măicuţa noastră se bucura la fel de mult de ele, tocmai pentru că veneau de la fiul ei. Aşa adunase în timp ciudatele fotografii, care nu erau puţine la număr. Învăţătorul e uimit. El ştia ce sunt ciudatele imagini şi spune bătrânei: „Dar dumneata eşti foarte bogată. Toate aceste ciudate poze, sunt bancnote, sunt dolari americani, care sunt foarte valoroşi.”

Poate că neştiinţa acestei mame ne face să zâmbim. Dar uneori, nu procedăm şi noi la fel? Cum tratăm bogăţiile  lui Dumnezeu?  Rugăciunea, e mereu aceeaşi. De multe ori şi cuvintele se repetă. Citim de mai multe ori aceleaşi pasaje ale Bibliei, fără ca acestea să fie noi şi pline de viaţă. Venirea la adunare, participarea la Şcoala de Sabat, mereu acelaş tipar. Totul pare să se fi transformat în obişnuinţă şi rutină. Suntem păstrătorii tezaurului lui Dumnezeu, ispravnicii harului lui Hristos şi totuşi ne comportăm ca nişte săraci, ce nu oferă nimic lumii. Să schimbăm viziunea noastră. Avem înaltul privilegiu de a trăi ca fii și fiice ale Împăratului. Să lăsăm pe Dumnezeu să facă ceva cu viața noastră. Trebuie să ne consacrăm Lui și vom vedea minunile pe care El le va lucra în alergarea de zi cu zi. Să nu pierdem nici o ocazie de a vorbi despre Mântuitorul nostru. Să ne comportăm ca cetățeni, împreună cu sfinții, ai Împărăției veșnice. Avându-L pe Isus Hristos suntem cei mai bogaţi oameni. Să mergem şi să spunem tuturor această realitate. Mărturia noastră să trezească interesul lor pentru Dumnezeu pentru ca să le putem oferi frumoasa carte Tragedia Veacurilor.

Pastor Otto Stănoiu