„Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet.” (Fapte 4,32)

Am fost creați pentru unitate și armonie. Ne deranjează dezordinea și mai ales lipsa de consens între culori. Ne simțim rău când lipsește unitatea în cadrul grupului; fie că e vorba de colegii de la servici sau frații din biserică. Ne doare când suntem vorbiți de rău sau când suntem întâmpinați cu fețe glaciale de cei de la care așteptăm o mână întinsă și un surâs. Suferim pentru că dorința după frumos și armonie zace în fiecare dintre noi.

Cu câtă dragoste şi răbdare ne împodobim locuinţele, în aşa fel încât ambianţa să fie mereu plăcută, totul să fie în deplină armonie. Ne punem fantezia la lucru pentru a alege lucrurile cele mai frumoase şi ne străduim ca perdelele și covoarele, mobila şi tapiţeria, lustra şi tablourile, toate să fie în ton. Pentru multe familii acest „lux” înseamnă cheltuială multă, iar uneori chiar şi datorii care nu se plătesc atât de uşor. Toate aceste lucruri au valoare şi căutarea armoniei nu e rea, ea fiind o încântare ochilor noştri şi o plăcere pentru întreaga fiinţă.

Ne gândim însă prea puţin la armonia ce ar trebui să existe între noi oamenii. Oare, această armonie de culoare şi formă, reflectată de lucrurile din casă, este oglindită şi în relaţia mamă/fiică, tată/fiu, soţ/soţie, frate/frate? Cât de important este să fim cu toţii o inimă şi un suflet? Care ar fi faţa bisericii noastre? Cât de mare ar fi puterea cu care am vesti pe Hristos?
Cât de mult investim pentru a construi şi a împodobi o casă? Cât de mult suntem dispuşi să investim pentru a construi o relaţie de armonie mult mai importantă, care va proslăvi pe Dumnezeu?
Cât de atenţi ne spălăm şi ne lustruim maşinile? Cu câtă grijă tratăm „tinicheaua sfântă”. Dacă descoperim că are o zgârietură sau mai rău, dacă e lovită, ne considerăm oameni nenorociţi. Ce ar fi dacă am fi la fel de sensibil şi la zgârieturile sau la rănile lăsate în sufletele semenilor noştri? Cât am avea de câştigat dacă am investi în adevăratele valori, cum ar fi: familia, prietenii, semenii, vecinii etc?

Iisus Hristos a coborât din slava cerului în lumea noastră întunecată de păcat. Pentru a fi în ton cu noi, a îmbrăcat, prin întrupare, un corp omenesc ca al nostru. A mâncat pâinea noastră amară și a umblat acoperit cu haina umilă a săracului. Iisus a acceptat întunericul acestei lumi pentru a putea fi aproape de noi și în armonie cu omul muritor. Cunoscându-l pe El și acceptând neprihănirea Sa, El dorește să ne aducă însă din nou în armonie cu veșnicia lui Dumnezeu, pentru că am fost creați pentru lumea desăvârșită din cer. Hristos a murit pe cruce pentru ca tu şi eu să fim primiţi în Împărăţia Tatălui Său.

Să căutăm şi noi aducerea noastră în armonie cu Dumnezeu şi cu semenii, prin slujire.

Pastor Otto Stănoiu.